Tu mă privești cu marii ochi

                                                                               de Mihai Eminescu

Tu mă priveşti cu marii ochi, cuminte;

Te văd mişcând încet a tale buze,

Şoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte.

Urechea mea pândeşte să le-auză
­ Abia-nţelese, pline de-nţeles ­
Cum ascultau poeţii vechi de muză.

 În ochii tăi citeam atât eres,

Atâta dulce-a patimei durere,
Că-n suflet toată, toat-o am cules.

Vorbirea ta mi-i lamura de miere,
În ochii tăi de visuri e un caos,
Şi-atât amor c-auzi pân- şi-n tăcere.